Despre Samoyede

Standard: F.C.I. nr. 212/09.01.1999
Tara de origine: Rusia
Data publicarii standardului de origine în vigoare: 22.07.1997
Utilizare: câine de sanie si de companie
Clasificare F.C.I. : Grupa a V-a câini de tip spitz si de tip primitiv
Sectiunea 1 câini nordici de sanie.

Istoria rasei

Povestea lui, reala dar fermecatoare ca o legenda, incepe undeva, in negura timpurilor, acum circa 4000 de ani. Numele i-a fost dat la sfarsitul secolului al XlX-lea de catre E. Kilburn Scott. "Botezat" la inceput Samoyede, e-ul final a fost indepartat din numele oficial de catre englezi, in 1923. Numele dat rasei de catre Kilburn Scott nu este rezultatul unei fantezii, ci corespunde cu cel al unei populatii (in parte mongola, in parte finlandeza) ale carei triburi isi duceau existenta seminomada undeva intre Marea Alba si fluviul Ienisei. Traducerea cuvantului Samoyede este "cei care traiesc prin ei insisi", descriere care li se potriveste atat membrilor triburilor cat si cainilor acestora. Desi, in mare, rasa era cam aceeasi pe tot vastul teritoriu acoperit de triburile Samoyed, se pare ca, totusi, se distingeau doua tipuri de caini. Cei din zonele estice si sudice, folositi in primul rand la insotirea turmelor de reni, erau mai mici, albi sau alb-galbui, de cele mai multe ori cu pete negre sau maro, si aveau un caracter mai aprig. Cei din nord si nord-vest, utilizati mai ales la vanatoare si la tractiune, erau mai mari, de un alb imaculat si foarte docili. Nenumarati Samoyede au servit cu fidelitate exploratorii si si-au dat viata in slujba acestora, ii gasim alaturi de aproape toti exploratorii celebri: Nansen, Hammers-worth, Amundsen, Rasmussen, Jackson, Borchgrevink sau Ducele de Abruzzi. La intoarcerea acasa, multi dintre membrii expeditiilor au adus si cativa dintre cainii pe care ii folosisera la sanii: unele exemplare au fost pastrate drept campioni celebri si se afla la originea pedigreelor majoritatii cainilor actuali din Anglia si din Norvegia. Primul Standard al rasei a fost elaborat in Anglia, in 1909. Se lucra, insa, cu exemplare atat de eterogene incat Kilburn Scott spunea ca a putut identifica 8 tipuri morfologice diferite, dintre care cele mai frecvente erau numite tipul vulpe, tipul urs si tipul lup. Pana la urma, singurul element care s-a imbunatatit fata de exemplarele de la care se plecase a fost pigmentul si s-a dovedit ca acest lucru a fost determinant pentru evolutia rasei.

Profilul rasei
Samoyede este, indiscutabil, un caine plin de personalitate care, la prima vedere, pare cam rece si prea independent. Cu toate acestea, daca stapanii lui isi dau silinta sa-l inteleaga, se va dovedi ca el este unul dintre cei mai tandri si mai atasati caini. Extrem de afectuos, el este un mare amator de mangaieri si ii place sa stea mereu alaturi de stapan. El nu va motai intr-un colt asteptand sa-l bagati in seama, ci va va urmari pretutindeni, vrand sa participe la toate evenimentele marunte ale vietii dumneavoastra cotidiene. El iubeste sa fie considerat un membru al familiei si este mult mai fericit sa va stea alaturi decat sa stea liber afara, in curte. Asadar, chiar daca a crescut, de secole, in spatii intinse, in locuri unde este permanent iarna, si adora miscarea si libertatea, el considera ca "locul lui" este acolo unde sta si restul "haitei". Daca va fi "aruncat" singur in curte sau in padoc, va fi foarte nefericit si chiar poate suferi dereglari psihice. Un alt rezultat al faptului ca rasa a fost crescuta cu dragoste si blandete de catre nomazi este comportamentul lui prietenos si foarte tolerant fata de ceilalti caini si fata de copii. Totusi, socializarea puiului are un rol foarte important, motiv pentru care exemplarele de Samoyede incorect socializate se pot comporta "necivilizat" in compania altor caini. Samoyede este o rasa ideala pentru familiile cu copii. El are o predispozitie naturala de a proteja si supraveghea copiii pe care incearca tot timpul sa-i "spele" si-i urmareste pretutindeni, ca o umbra. Aceasta mare jucarie de plus are un spirit viu si este pusa mereu pe sotii. Adora sa se joace, sa se lanseze in interminabile curse de urmarire, sa topaie dupa minge. Samoyede este un caine vesel si deosebit de inteligent, dar poate fi foarte incapatanat si se plictiseste repede; aceste caracteristici le intalnim si la "rudele" sale, Husky Siberian si Malamut. Pentru dresajul unui Samoyede, secretul este sa obtineti respectul cainelui iar sedintele de lucru sa dureze atat cat el sa nu ajunga sa se plictiseasca. Cu toate acestea, exista suficienti Samoyede care se prezinta "cu fruntea sus" in concursurile de dresaj (mai ales in USA) incat sa putem spune ca nu exista nici un impediment legat de specificul rasei pentru ca un Samoyede sa fie corect educat. Daca educatia elementara si chiar dresajul de disciplina sunt realizabile, in schimb despre dresajul pentru paza si aparare nici nu poate fi vorba! Samoyede nu este o rasa potrivita pentru acest rol. Foarte rar "suna alarma" cand o persoana straina intra pe proprietatea "lui"; cel mai probabil este ca se va bucura, in speranta ca noul venit este un posibil nou prieten, deoarece Samoyede este prin excelenta un catel bland, vesel si sociabil, un adevarat bulgare de blandete.

Aspect general: Samoyede este un caine de talie medie, de tip Spitz, originar din zonele arctice. Are un aspect elegant, care lasa impresia de robustete, forta, agilitate, demnitate si siguranta de sine. Comisurile buzelor sunt usor indreptate in sus si, impreuna cui forma si pozitia ochilor, dau expresia specifica rasei, asa-numitul "zambet de Samoyede". Dimorfismul sexual este clar marcat.

Proportii importante: Lungimea corpului este cu aproximativ 5% mai mare decat inaltimea la greaban. Adancimea toracica este doar putin mai mica decat jumatate din inaltimea la greaban. Botul este aproximativ tot atat de lung cat si craniul.

Comportament / Caracter: Caine prietenos, extrovertit, alert si plin de viata. Instinctul de vanatoare este foarte putin prezent. Nu este niciodata timid sau agresiv. Este foarte sociabil si nu poate fii utilizat drept caine de paza.

Capul: Puternic si tronconic. Craniu tronconic. Vazuti atat din fata cat si din profil este doar usor convex. Stop clar definit, dar nu foarte abrupt. Silon frontal median doar usor vizibil. Bot puternic si adanc, de lungime aproape egala cu cea a craniului. Se ingusteaza treptat catre trufa, fara sa fie insa ascutit, dar nici gros sau patratos. Linia nasului este dreapta. Trufa bine dezvoltata, preferabil neagra, in anumite perioade din an pigmentatia trufei poate sa scada, rezultand asa-numita "trufa de iarna"; chiar si in acest caz, varful trufei trebuie sa fie de culoare inchisa. Buze negre, oarecum groase, strans lipite pe maxilare. Comisurile buzelor sunt usor indreptate in sus, astfel incat sa formeze "zambetul" specific rasei.
Dentitia: Maxilare puternice, cu muscatura regulata si complet in foarfeca. Dentitie normala, dinti puternici.
Ochii: De culoare maro cat mai inchis, bine infundati in orbite. Sunt migdalati, bine departati si usor oblici. Au o expresie "zambitoare", blanda, vioaie si inteligenta. Conturul pleoapelor este negru.
Urechile: Erecte, relativ mici, groase, de forma triunghiulara cu varf usor rotunjit. Trebuie sa fie mobile, prinse sus si bine departate datorita craniului lat.

Gatul: Puternic, de lungime moderata, purtat sus, cu mandrie.

Corpul: Putin mai lung decat inaltimea la greaban, compact si agil. Greaban clar definit. Spate de lungime medie, musculos si drept. Femelele pot avea spatele ceva mai lung decat masculii. Zona renala scurta, foarte puternica si definita. Crupa plina, puternica, musculoasa si lejer inclinata. Piept lat si adanc, ajungand aproape pana la coate. Coaste bine rotunjite. Abdomen usor ridicat.
Coada: Prinsa destul de sus. Cand cainele este in atentie sau in miscare, este purtata curbata pe spate sau pe o laterala a corpului, in repaus, este purtata in jos, atarnand, si ajunge pana la jaret.

Membrele
Membrele anterioare: Bine legate si musculoase, cu osatura puternica. Aplomburi drepte. Umeri lungi, oblici si bine lipiti de corp. Antebrat aproape la fel de lung ca si umarul, oblic si apropiat de corp. Coate bine lipite de corp. Carp puternic si flexibil. Metacarp usor oblic.
Membrele posterioare: Membre cu musculatura puternica. Aplomburi drepte. Coapse de lungime medie, musculoase si destul de late. Genunchi bine angulati. Jareti bine angulati si coborati. Metatars scurt, puternic, vertical.
Labele: Ovale si elastice, cu degete arcuite. Eventualii pinteni se indeparteaza.

Miscare: Miscare plina de forta, cu pas intins. Trapul trebuie sa fie degajat si energic, cu membrele anterioare in buna extensie si cu buna propulsie din partea trenului posterior.

Roba
Parul: Abundent, gros, suplu l si dens. Subpar scurt, moale si dens. l Parul de acoperire este mai lung, cu fir drept si tare. Mai ales la masculi, parul din jurul gatului si de pe umeri formeaza un guler bogat care incadreaza capul. Pe partea externa a urechilor este scurt, moale si stufos; pe cap si pe laturile anterioare ale membrelor, parul este scurt si culcat pe piele. Interiorul urechilor este bine acoperit cu par. Intre degete trebuie sa creasca par protector. Pe partea posterioara a pulpelor, parul formeaza "pantaloni". Coada trebuie sa fie acoperita cu par mai lung si foarte abundent. Femelele au de obicei parul mai scurt si ceva mai moale decat al masculilor.
Culoare: Alb, crem sau alb cu alb-galbui (combinatie in cadrul careia culoarea de fond trebuie sa fie alb cu usoare marcaje alb-galbui). Niciodata cainele nu trebuie sa para de culoare bej. Parul cu textura corecta trebuie sa aiba totdeauna o stralucire evidenta.

Talia: Cu o toleranta de ± 3cm, inaltimea la greaban ideala este masculi - 57 cm, femele - 53 cm.

Defecte: Orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect. Fiecare defect se va penaliza in functie de marimea respectivei abateri. Defecte vizibile de structura. Osatura usoara. Masculi lipsiti de masculinitate, femele cu aspect masculin. Muscatura in cleste. Ochi de culoare galbena. Urechi cazute. Torace "in butoi". Coada dublu-rasucita. Caine "jos pe picioare". Coate de vaca pronuntate sau membre accentuat "in butoi". Par ondulat, par scurt pe tot corpul, par lung, par moale care atarna. Exemplar apatic.
Defecte grave: Depigmentare importanta a buzelor sau a pleoapelor.
Defecte eliminatorii: Ochi albastri sau heterocromie oculara, prognatism, alte culori decat cele prevazute de Standard, caine fricos sau agresiv.

Nota: Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.

Articol preluat de pe site-ul www.dogsite.ro